Cheile Latoritei

Daca gazda, Andreea de la Pensiunea Lazar din Valea Macesului nu ma indruma... pierdeam cred unul dintre cele mai salbatice drumuri pe care le-am vazut vreodata si nu exagerez.

Din localitatea Malaia exista un indicator spre satul Ciungetu de unde se intra in Cheile Latoritei pe drumul DJ 701D. Privelistea merita cu prisosinta!

Drumul e prost, asfaltat in mare parte, ceea ce iti da un fals sentiment de siguranta. Eram singuri pe acolo, nu am mai vazut nici o alta masina. Noroc cu gheata si zapada care au astupat gropile din asfalt.

Urcam anevoios cu masina, drumul se ingusteaza, curbele din ce in ce mai stranse. Trebuie incetinit pentru ca oricand te poti trezi cu ceva din sens opus. Bolovani si bucati de gheata in drum. Verific existenta semnalului la telefon... nimic! 

Cica pe aici traiesc jderi, rasi, lupi, ursi, cerbi. Am auzit cum ca la o vanatoare pe Muntele Galbenu ar fi impuscat Nicolae Ceausescu cel mai mare urs din tara.

Zapada si gheata pocnesc sub roti...

Avand in vedere toate cele de mai sus... decid sa continuam!

Pe margine izvoarele au inghetat, formand stalactite superbe.

 

Cascada Apa Spanzurata are o inaltime de 35 de metri. Ce nume... continuam!

7 Cruci, monument ridicat in in memoria unor muncitori ucisi de o avalansa in timpul amenajarii Hidrocentralei Lotru-Ciuget. Offf... privesc un pic zapada de pe versant si... continuam!

Urcarea parca nu se mai termina...

Gata... am ajuns. Fumez o tigare... ne tragem un pic sufletul si decidem ca nu are sens sa mergem pana la barajul Galbenu. Ajunge cu aventura!

La intoarcere am coborat incet, cu mare atentie, nici un fel de miscari bruste, Silvia a rasuflat usurata cand am ajuns in Ciungetu unde ne-am oprit la Biserica de lemn " Sfintii Imparati Constantin si Elena".

Iata si descrierea aventurii lui Razvan un bun amic care a parcurs acest traseu cu o zi inainte pe bicicleta.