Este denumirea sectorului defileului Dunarii, cuprins intre Orsova si Drobeta Turnu Severin, la trecerea fluviului prin muntii Carpati, iar ca localizare stricta este o portiune de cativa km de defileu. Inainte de construirea barajului, care a ridicat cu 32m nivelul lacului de acumulare, in acest sector, cu multe praguri, stinci emerse, viltori si repezisuri, navigatia se facea in conditii grele (trecerea defileului dura 120 ore) si era posibila numai pe timpul zilei.
Aici, s-a construit intre 1964 si 1971, in colaborare cu Iugoslavia, nodul hidroenergetic si de navigatie "Portile de Fier", care cuprinde o hidrocentrala cu puterea instalata de peste 2200 MW si o productie anuala de peste 11 mild kWh. Corpul barajului, construit intre localitatile Gura Vaii (Romania) si Sip (Iugoslavia) are inaltimea de 55,2 m, iar lacul de acumulare creat in spatele acestuia are o lungime de 150 km (pina la Belgrad), latimea maxima de 5 km si o suprafata de circa 700 km patrati.
Pe deasupra barajului trece drumul international ce leaga Romania de Iugoslavia pe ruta cea mai apropiata de Bucuresti. Dupa construirea celui de-al doilea nod hidroenergetic si de navigatie in aval la peste 50 km, la Gogosu, acest baraj s-a numit Portile de Fier I, iar cel de-al doilea Portile de Fier II, chiar daca denumirea nu este nici geografica si nici prin semnificatie indreptatita.
Ca putere instalata, jumatatea romaneasca a hidrocentralei Portile de Fier I asigura peste 12 % din necesarul de energie al Romaniei. Desi in mod teoretic barajul putea fi mai inalt, acest lucru nu s-a facut deoarece la o diferenta de nivel dubla, cimpia dintre Dunare si Tisa ar fi fost inundata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu